Castelul Teleky Geza din Pribilesti Maramures -satul in care m-am nascut

O poveste scrisa de doamna Stanica Prisacariu, bibliotecara de la Primaria Satulung Maramures ,de care apartine localitatea Pribilesti.

Stănica Prisacariu

7 octombrie 2016  · Castelul Teleki Geza din Pribilești.A fost realizat la începutul secolului al XVIII – lea de către Teleki Geza (1843 – 1913) și soția Murati Iren (1852-1941), fiica unui negustor grec, ca reședință de vară a familiei. Teleki Geza a fost scriitor și om politic maghiar, ajuns pentru o perioadă scurtă de timp ministru de interne. Teleki Pal (1879 – 1941), groful de la Pribilești, a fost fiul lui Teleki Geza și a lui Muraty Iren și a fost geograf, membru al Academiei ungare de știință. Ca om politic a ajuns prim ministru al Ungariei în perioadele 1920 – 1921 și 1939 – 1941. Inițial, construcția castelului a fost realizată în varianta parter, supraetajarea și extinderea realizându-se în anul 1897, în stil eclectic. Clădirea are trei niveluri (subsol, parter și etaj), compus dintr-un volum unic, masiv, cu două turnuri – unul pătrat și unul circular situat în colțul diametral opus. Atât dimensiunile cât și varietatea vocabularului formal conferă clădirii un aspect spectaculos, inedit, detașându-se prin contrast de ambianța rustică a localității Pribilești. Caracterul eclectic al castelului a fost desăvârșit de multitudinea elementelor decorative pe care le-a avut: ancadramente, balustrade, console, grilaje, pinacluri, oculus, mascaron, capiteluri, profilaturi. Castelul era împrejmuit de o pădure de arbori canadieni iar pribilenii zic că nimeni nu mai văzuse o astfel de umbră dată de coroanele arborilor. La castel se țineau balurile vara. Salonul cu pian era punctul de atracție al invitaților. Teleki Pal era vânător și avea în pivnițele de la castel un hipopotam și un rinocer împăiați. Castelul era îngrijit de grădinar și administrator iar vara acesta aparținea grofului. Teleky Pal avea herghelie de cai în Pribilești și crescătorie de porci. Castelul a trecut prin naționalizare, în anul 1950 în proprietatea Statului Român, în decursul timpului având mai mulți utilizatori. Acesta a fost folosit în timp ca sală de bal, sediu CAP, sală de cinema și depozit de grâne. Imediat după naționalizare, castelul și anexa au fost folosite ca Stație de tractoare, apoi sediu CAP, ulterior date în folosința Federalcoop. În prezent, noul proprietar, realizează proiectul de reabilitare a acestui obiectiv.Mărturii de dincolo de porțile domeniului Teleki de la Pribilești ne povestește Soreanu Reghina , născută în 24 aprilie 1932 în Pribilești, vecină cu legendele castelului.”Teleki Pal era fecior de-al bătrânului Teleki Geza, venea la Prbilești și stătea câte o lună de zile. Tatăl meu era poștaș și ducea scrisori. Pal îl cunoștea pe tata. O dată, a trebuit el să plece la Budapesta și m-a chemat să dorm cu ea, cu soția lui. Eram copilă, aveam 13 ani, am dormit cu ea în pat și m-a ținut în brațe toată noaptea. Erau fotolii așa frumoase acolo și m-a întrebat : în care fotoliu vrei să ne culcăm? M-a lăsat să aleg eu unde să dormim. Ce era acolo în castel! A fost o mare bogăție! Păsări împăiate, vase scumpe, mobilă scumpă, covoare , tot felul. Când am intrat acolo, am văzut că la parter pereții erau plini de păsări împăiate. La etaj era mobilă de tot felul, pe scări covoare pufoase în care te cufundai cu picioarele. Castelul era îngrijit, era om care se îngrijea de el, era plin de trandafiri. Sobele de teracotă erau de culoare albă și verde . La etajul întâi era un pian foarte frumos. Nu știu cine cânta la el dar era foarte frumos. În vremea când îmi aduc aminte, familia venea mai rar la castel. Teleki Pal a fost un om foarte bun, pe oamenii care lucrau la el îi plătea ”peste plată”. Au fost la care chiar le-a făcut casă. Îi plătea bine pe oamenii care lucrau și mergeau cu drag la el la lucru. Doamnele de la castel erau întotdeauna îmbrăcate foarte frumos, cu rochii lungi și pălării. El umbla și în haine nobiliare și în haine civile. Pe terenurile din jurul castelului erau grădini cu legume. Lângă castel era bucătăria castelului și erau amenajate și 2-3 camere aranjate frumos. Bucătăresele erau întotdeauna îmbrăcate în alb. Soția lui Pal era o femeie vorbăreață, iubea copiii! Chiar și o scrisoare i-a trimis lui tata de mulțumire, că m-a lăsat să dorm cu ea. Pentru că am dormit o noapte la ea, mi-a cumpărat haine, dulciuri… erau niște bomboane ca pietricelele, de toate culorile, verzi, albastre, roșii, albe. Era o doamnă subțirică, când am dormit cu ea m-a strâns în brațe, m-a mângâiat. La castel erau Pal cu soția, grădinarul și îngrijitorul. Bucătăresele veneau numai când veneau ei acasă. Veneau cu bucătărese din Ungaria. Când veneau la castel, veneau cu trăsura cu cai mari și frumoși ca la paradă, mergeau la trap, la fel unul ca celălat. Geza umbla la biserică în rând cu lumea și cânta în corul bisericii alături de ceilalți oameni. Era un om foarte popular, vorbeau românește și el și soția lui. Nu îi era frică nimănui să vorbească cu el, se purta ca un om al locului ca și cum ar fi fost născut în Pribilești și oamenii îl iubeau mult. Țin mite din seara în care am dormit cu soția lui Pal, când am intrat, sub scări, era un hipopotam. Am văzut că aveau foarte multe cărți, aveau bibliotecă în castel, un raft foarte mare de cărți.Apoi, când au trecut nemții cu rușii pe aici au stat câteva zile în sat. S-a aprins chiar și o casă atunci la noi în sat. La război, rușii cu nemții au spart ușa, au intrat în castel și au luat ce au vrut ei și s-au dus. După aceea au intrat oamenii, au luat din bunuri pe apucate, le-au vândut prin alte sate. Tata n-a vrut să intre în castel să ia nimic. La mulți din sat a umblat poliția și le-au luat bunurile de la castel și le-au vândut ei mai apoi. Îmi amitesc că niște nemți au luat struguri de la tata și au venit ca să-i plătească. Apoi au venit la mama să le facă pâine în cuptor. Și le-a făcut dar i-au plătit, n-au vrut nemții să le facă de gratis nimic. Tata a făcut focul în cuptor și mama le-a făcut pâinea. Vorbeau nemțește. Tata știa și ungurește și nemțește. Când au fost rușii pe aici, au vrut să o ducă pe Leotina Susa de la noi din sat. Era o femeie foarte frumoasă dar tata a știut vorbi rusește și a scos-o, a rămas acasă. Foarte multe fete au prins atunci rușii , le-a trebuit femei. La noi în sat, nemții nu și-au bătut joc de femei. Rușii erau cu femeile. Le și duceau cu ei pe cele mai frumoase. Rușii pe ce puneau mâna luau! Mâncare, băutură și femei.În perioada lui Dej nu a fost nimic, a fost pustiu în Castel, nu s-a întâmplat nimic…”Scris de Prisăcariu Stănica.