Istoria Bradului de Crăciun
Cum a început totul? Cu mult înainte de apariția creștinismului, plantele și copacii care rămân verzi pe tot parcursul anului au avut o semnificație specială pentru oameni. Similar obiceiurilor actuale de decorare a caselor, în timpul sezonului festiv, cu pin, molid, şi brazi, popoarele antice atârnau ramuri veșnic verzi pe ușile și ferestrele lor. În multe țări se credea că acestea ar ține departe vrăjitoarele, fantomele, spirite rele și bolile.
Vechile popoare
În emisfera de Nord, cea mai scurtă zi şi cea mai lungă noapte a anului cade pe 21 decembrie sau 22 decembrie, eveniment cunoscut sub denumirea de solstiţiu de iarnă. Mulți oameni antici credeau că soarele era un zeu și că iarna vine în fiecare an pentru că zeul soarelui a devenit bolnav și slab.
Aceştia sărbătoreau solstițiul pentru semnificaţia lui – zeul soarelui începe să se simtă bine. Ramurile veșnic verzi reaminteau oamenilor de toate plantele verzi care vor crește din nou, atunci când zeul va fi puternic şi vara se va întoarce.
Vechii egipteni se închinau zeului Ra, întruchipat printr-un om cu un cap de șoim și cu un disc solar deasupra capului, ca o coroană. La solstițiu, când Ra începea să se vindece, egiptenii umpleau casele cu ramuri verzi de palmier, care simbolizau triumful vieții asupra morții.
Romanii marcau solstițiul printr-o sărbătoare numită Saturnalia, în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii. Romanii ştiau ca acest eveniment însemna că, în curând, fermele și livezile vor fi verzi şi fructoase. Pentru a marca această ocazie, decorau casele și templele lor cu ramuri veșnic verzi.
În Europa de Nord, druizii (preoții celților), decorau, de asemenea, templele lor cu ramuri veșnic verzi, ca un simbol al vieții veșnice. Fioroşii vikingi din Scandinavia credeau ca bradul era planta zeului soarelui, Balder.
Bradul împodobit
Germania este creditată ca fiind ţara în care a început tradiția pomului de Crăciun, în secolul al XVI-lea, așa cum o știm acum, atunci când creștinii pioşi au adus brazi decoraţi în casele lor. Unii construiau piramide de Crăciun din lemn și le decorau cu plante veşnic verzi și lumânări, dacă resursele de lemn erau limitate.
Există o credință larg răspândită conform căreia Martin Luther, reformatorul protestant din secolul XVI, a fost prima persoană care adăugat lumânări aprinse la un astfel de copac împodobit. Mergând pe jos spre casă, într-o seară de iarnă, în timp ce compunea o predică, acesta a fost uimit de strălucirea stelelor care clipeau printre ramurile veşnic-verzi. Astfel, pentru a recrea şi reda imaginea surprinsă, către familia sa, Martin Luther a înălţat un brad, în camera principală, pe ramurile căruia a pus lumânări aprinse, legate între ele.
Sursa: History.com
D
C
S
| Necenzuratblog va ureaza : Sarbatori Fericite!!!!! |
necenzuratblog.wordpress.com 